Muzeul de afară

Istorie și patrimoniu pentru cei care încă urmează să le descopere.

Muzeul de Afară este un proiect realizat în cadrul Programului Muzeele Viitorului. Este o viziune menită să aducă un suflu dinamic în atmosfera curții Muzeului Național de Istorie a Moldovei prin atragerea copiilor într-un proces educativ de joacă și interacțiune.

Ne-am propus încă în faza de prezentare a conceptului să reinterpretăm prin design obiecte de valoare din colecția muzeului, intangibile, regândindu-le în instalații ludice, cinetice pe care le scoatem în curtea muzeului creând astfel un context prielnic pentru interacțiune și educație de patrimoniu și istorie prin joacă.

Instalațiile sunt inspirate de la vasele mici sfero-conice din secolul XIV în combinație cu mai multe figurine zoomorfe de ceramică din epoca eneoliticului care, prin configurația lor extrem de stilizată, formează un complex ludic ce explorează mai multe scenarii de joacă.

Combinația de materiale (lemn masiv, beton, metal și rășină) oferă o varietate mare de texturi și facturi naturale cu elemente de relief ce reproduc diverse simboluri și forme. Instalațiile sunt pline de conținut și pot fi explorată atât din exterior cât și interior, oferind dincolo de detalii tactile efecte optice, efecte de lumină ce tranzitează „geamurile” din rășină colorată. Atât suprafețele opace, cât și cele transparente sunt dominate de detalii vegetale, (frunze, semințe), detalii cu imitații de fosile (scoici, pești, etc) și bucăți de rocă de diferite tipuri.

Un alt mijloc de joacă este sunetul care face spațiul mai intrigant, stimulând interacțiunea între copii, dar și cu cei maturi. Copii își pot vorbi la distanță de 15 m printr-un tub galben care leagă subteran două instalații, formând astfel un context jucăuș bazat pe propagarea sunetului.

Dincolo de senzorial, spațiul oferă și un pic de joc dinamic prin instalația cu tobogan – o „turbină” din metal și lemn ce contrastează puternic din punt de vedere estic, dar și tehnologic cu celelalte obiecte din acest spațiu.

Faza de implementare ne-a purtat dintr-o extremă tehnologică în alta, dintr-un atelier în altul și dintr-un experiment în altul. Pentru modelele de amprentare în beton am mers să strângem frunze de la Grădina Botanică. O cutie de frunze de diferite specii de copaci pe care le-am fixat în matrițe înainte să turnăm betonul pigmentat care să le păstreze amprenta pentru mult timp de aici încolo. Apoi ne-a luat valul și am început să le amprentăm și semințele și fructele, apoi le-am dat și denumiri… ca într-o enciclopedie ilustrată. A fost un fel sofisticat de a ne pregăti de „Toamna de Aur”.
Cu amprentarea scoicilor, fixarea în beton, sau conservarea lor în rășină epoxidică a fost mai simplu, în schimb imitarea fosilelor de pește s-a lăsat cu un miros puternic și de durată în atelier 🙂

În tot acest timp la EuroCryo, s-au pregătit inelele pentru „turbina” sfero-conică. Și nu doar inelele, dar și restul elementelor de metal la proiectarea cărora am „chițibușit” cu Pavel câteva câteva luni, încât la final au ieșit peste 500 de componente de meal care după producție au plecat la cuptor ca să se coacă în vopseaua de pulbere.

La Ciutești, tata (Grigore Stamati) încă din septembrie a început să „crească” o cireadă de tăurași din masiv de stejar și din lut. Tăuraș le spunem noi, dar lumea a văzut în aceste animăluțe modelele și cioplite diferite oițe, căței, căprițe… de altfel ca și pe modelele din muzeu – greu de zis franc care-i tăuraș și care-i berbecuț. Cert e că aceste personaje au adus haz și în procesul de producție dar și pe ternul Muzeului de Afară. Unii au primit deja și nume, dar lista încă nu e completă. Alături de Castan și Gălbănuș mai sunt încă 4 care trebuie botezați, așa că mai avem loc de sugestii 🙂 Castan și Gălbănuș sunt tăurașii turnați din beton în matrița scoasă de pe modelul de lut și au culori reprezentative numelor pe care le poartă. De pe 7 noiembrie ei pasc calm pe gazonul din fața muzeului și privesc peste gard la trecătorii de pe stradă

Componentele de lemn pe care le conțin instalațiile – multe și finuțe, sunt munca combinată a atelierului de la Ciutești și atelierul Techno Art. Au ieșit călduțe și rotunjoare, atâta încât carcasa să nu mai pară atât de amenințătoare, ci să lase loc de o experiență tactilă fină, catifelată în raport cu celelalte materiale (betonul, metalul, piatra).

După mai bine de jumătate de an de proiectare și producție instalațiile au ajuns la Muzeu pe vreme de toamnă frumoasă, completate de culorile frunzelor din curte. S-au potrivit.
Am montat ca într-un spectacol, în ochii trecătorilor, dar și a câtorva grupe din studenți de-ai mei de la Design Industrial care ne-au vizitat și chiar ajutat. Atanasie, ție mulțumiri speciale 🙂

Se zice că ne-am făcut bine treaba… „giuvaergește”. Mulțumim. Mulțumim tuturor celor care ne-au susținut în acest lung proces și au avut suficientă răbdare să aștepte ca lucrurile să ne iasă așa precum le-am vrut.

Lăsăm instalațiile pentru o vreme să se călească și iarba-n jurul lor să se-ntărească, iar la primăvară să dea buzna peste ele copii jucându-se, după care să caute din curiozitate prin muzeu micile exponate care ne-au inspirat să facem Muzeului de Afară.

Proiect realizat de

Membri echipei:
Mihai Stamati – concept, design, coordonare
Pavel Uncu – design, manoperă
Alexandru Bulmaga – design, manoperă
Grigore Stamati – sculptură, butaforie

Mulțumiri pentru parteneriat Muzeului Național de Istorie a Moldovei și programului Muzeele Viitorului

Mulțumiri pentru finanțare USAID, Guvernul Suediei și UKAID